Esente lemn

Lemnul este un material usor, cu proprietati mecanice bune si prelucrare usoară. Din aceste motive, a fost un material important inca de la originea omenirii si apoi in toata istoria a existat o evoluție continua a tehnicilor de lucru, ceea ce a permis o utilizare puternica a lemnului in multe domenii.

In prezent, lemnul este un material valoros apreciat pentru proprietatile sale estetice si calitatile sale naturale.

Esente lemn folosite de Betrom Prod pentru mobilier, usi, ferestre, scari si garduri:

Stejar

Stejarul (Quercus robur), este un arbore din zona temperată, înalt, cu ramuri puternice, noduroase, coroană largă şi bogată.

Scoarţa stejarului este de culoare brun-negricioasă, aspră, adânc brăzdată, adăpostind adesea o micro-faună activă (în special furnici şi anumite specii de gândaci). Frunzele sunt lobate, cu 4-8 perechi de lobi. Petiolul este scurt (4-8 cm). Stejarul înfloreşte în luna mai. Fructul este achena (ghindă). Se întâlneşte mai ales la câmpie şi în zonele colinare, foarte rar la deal. În afară de pădurile curate de stejar, numite stejărete, stejarul se găseşte şi în amestec cu alte foioase, în aşa-numitele păduri de şleau.

Termenul stejar este probabil de origine tracica.

Este răspândit în Europa, Asia Mică şi alte câteva zone asiatice, Africa de Nord. În trecut era mult mai răspândit, de multe ori în amestecuri cu fagul şi alte foioase.

Stejar
Pin european

Pin european

Pinus L., ( Pin ), fam. Pinaceae, este un gen de plante orginar din emisfera nordică și cuprinde peste 80 specii de arbori, (mai rar arbuști), rășinoși, având scoarța roșie. Rădăcinile sunt pivotante și au ramificații viguroase.

Coroana este regulat-conică, sau la unele specii poate fi neregulat-lățită, iar la maturitate ramurile cresc orizontal, fiind dispuse regulat-verticilat. Frunzele acestui gen sunt aciculare, persistente și dispuse în mănunchiuri de câte 2-5, învelite la bază de o teacă comună, membranoasă. Florile sunt unisexuat-monoice; cele femele sunt elipsoidale sau conice, cu carpele solzoase, având la bază 2 ovule care se transformă în semințe; cele mascule sunt grupate sub formă de amenți cu numeroase stamine.

Conurile sunt drepte, orizontale sau pendente, simetrice sau asimetrice, de mărimi și forme variabile, având solzi lemnoși imbricați, fără bractee.

Semințele sunt ovate, aripate, de culoare gri.

Molid european

Molidul (Picea abies L., H. Karst.) este o specie de arbori coniferi care pot avea înălțimea până la 50 m (arbori din clasa I si II Kraft) și diametrul trunchiului până la 1-1.5 m, cu coroană piramidal-conică, permanent verde, cu frunze aciforme de culoare verde inchis.

Are un temperament de semilumină, de aceea trebuie cultivat sub umbra speciilor pionere / invadatoare (plop, mesteacăn).

Ritidom brun-roșcat crăpat longitudinal. Înrădăcinarea este trasantă, de aceea suferă des doborâturi de vânt. Forma conic-piramidală a coroanei se datorează creșterii din ce în ce mai scurte a crengilor, dinspre bază spre vârf. Molizii mai bătrâni, care cresc în desișul codrilor, își pierd crengile de la bază (acest fenomen se numește elagaj natural și se datorează faptului că lumina nu mai pătrunde la baza arboretului), coroana urcând spre mijlocul tulpinii. De asemenea, în condițiile unei lumini naturale slabe, aceștia prezintă o creștere laterală slabă, în comparație cu arborii mai izolați.

Preferințe pedologice: preferă solurile acide. Vârsta exploatabilității se situează în jurul vârstei de 90-110 ani. Răspândirea: pădurile de molid acoperă 22% din suprafața forestieră a României.

Molid
Eucalipt

Eucalipt

Eucaliptul (Eucalyptus) este un gen de plante din familia Myrtaceae, care se prezintă sub formă de arbori sau arbuști cu frunza verde tot timpul anului. Denumirea eucaliptului se datorează formei de potir a fructului care poartă semințele ascunse (greacă ευκάλυπτος: ευ – frumos; κάλυπτος – ascuns ). Eucaliptul a fost descoperit în anul 1788 de botanistul francez L’Heritier, el a fost primul care a descoprit specia „Eucalyptus obliqua”.

Eucaliptul provine din Australia si Tasmania si este un arbore cu frunze verzi tot timpul anului.

Eucaliptul datorită calității lemnului și creșterii rapide este frecvent cultivat în plantaje. Această cultivare a lui produce o reducere intensă a umidității pământului până în stratele profunde. În comparație cu alte plante eucaliptul este mai agresiv, eliminând din arealul său ceilalți arbori, chiar incendiile de pădure le poate supraviețui prin rădăcinile adânci și semințele care rezistă la foc. El este primul care începe să se extindă după un incendiu. Eucaliptul, ca să facă economie de apă, lasă din timp în timp să cadă neașteptat unele ramuri, ceea ce a dus la producerea unor accidente mortale. Pe lângă folosirea lemnului de eucalipt mai sunt folosite și uleiurile eterice, din care cauză frunzele de eucalipt sunt toxice nefiind consumate de animale cu excepția lui koala, care consumă numai frunzele unui anumit eucalipt.

Meranti

Cunoscut si sub numele de Shorea, Meranti face parte din familia Dipterocarpaceae, provine din Asia de Sud-Est (Philippine, Malaysia, Indonesia, Thailanda), copacul ajungand la o inaltime medie de 30-40 m si in cazuri exceptionale poate sa atinga si 60-70 mm. Trunchiul este drept cu o forma cilindrica avand diametrul mediu de 70-180 cm sau chiar 255-300 cm. Culoarea alburnului este gri-maroniu, iar duramenul este brun-roscat inspre brun-roz, culoarea fiind variabila de la specie la specie sau chiar in cadrul aceleasi specii. Densitatea lemnului (umiditate 12%) variaza intre 390-870 Kg/m (media este de 450-550 Kg/m3) , avand o rezistenta medie la strivire si incovoiere. Prelucrarea lemnului de Meranti se face in general usor atat mecanic cat si manual, putand fi decupat sau sculptat, insa nu este potrivit pentru indoire. Se finiseaza bine si suporta bine cleiurile, fiind evaluat satisfacator in ceea ce priveste strunjirea, insurubarea sau cuiele. Duramenul are rezistenta moderata la putrezire fiind foarte rezistent la tratamentul de conservare insa alburnul este vulnerabil la atacul gandacului de mobilier si destul de permeabil la tratamentul de conservare. Se recomanda folosirea pentru tamplarie de exterior (usi, ferestre) si sere, pentru tamplarie de interior si amenajari interioare dar si pentru placaje, furniruri sau ambalaje. Ca si observatie trebuie mentionat ca pentru tamplaria exterioara din Meranti se recomanda o densitate de cel putin 550 Kg/m3 si o umiditate de maxim 15%, iar lemnul cu o densitate mai mica fiind recomandat mai mult pentru lucrari interioare.

Avantajele folosirii lemnului de meranti constau intr-un aspect deosebit, cu duritate destul de ridicata, fiind un lemn stabil care permite finisaje in culori deosebite.

Meranti